Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Prin colecțiile File de șomaj și Despre lucrurile simple mă strădui să-mi păstrez intacte câteva dintre emoțiile cele puternice. Nu întotdeauna am disponibilitatea de a le așterne-n cuvinte și atunci pier sub asaltul momentelor de le urmează.
Seria Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
- Am fost fericită când am nimerit peste versurile acestea, ale lui Marin Sorescu. Sunt concluzia perfectă pentru introducerea mea: un viitor luminos, pe care l-am trăit, murindu-l!
TE ROG, SUNĂ-MĂ DE ZIUA TA!
Când eram făr de abonament la telefon, adică până-n urmă cu doi ani, SMS-ul preferat de ziua aniversară a celor dragi era: sună-mă să-ți zic și io la mulți ani. Se întâmplă
- Lissa, sunt fericită azi ca și atunci când te-am descoperit. Chiar de între timp mi-am făurit alți dumnezei ai torturilor, anii ăștia mulți de împreună îmi sunt atât de prețioși! Nu știu de K. era la liceu când ți-am scris prima dată, în 2010, amuș e o femeie grozavă c-o familie strașnică și mi-i limpede că modelul părinților e cel pe care ni-l însușim într-o relație și, slavă cerului, K. nu are lupte crâncene de dus pentru schimbări dureroase și anevoioase ale tiparului moștenit. La mulți ani, Femeie!
SURPRINDE-MĂ CU SURPRIZA MEA
Ne mărturisește că se va strădui ca ziua legal liberă să ne-o respecte. Și-mi pornesc, în drumul către casă, un scenariu întreg: voi complota cu a mea Crisa, făr ca soțul ei, prietenul nostru, să afle, voi cumpăra biletele, făr ca Bogri să știe, îl voi urca în tren și tot nu-i voi spune. Ș-ajung acasă cu al meu cap bubuindu-mi în planuri și încântare:
- Maria, eu și Nicolae avem o surpriză pentru tine. De ziua liberă mergem la Sighișoara, ne întâlnim cu P. și Crisa. No, nu-i fain?!
- Da, bine că-n timp ce eu o plănuiam pe surpriză, voi o puneați chiar pe ea în practică. Bogri, serios acuma, chiar nu mai poate fumeia să gândească o dorință că tu hop cu împlinitu ei în avans?!
- Noi vorbim de 1 iunie, tu de care zi zici?
- Io cam tot de aia, de 1 mai desigur!
- Noi vorbim de 1 iunie, tu de care zi zici?
- Io cam tot de aia, de 1 mai desigur!
- Pentru mine, drept să zic, nici nu mai contează de ne vom împlini planul, aproape sincronul acesta este deja în borcănașul fericirilor.
*
Nu am tânjit niciodată după bani, chiar de pagina aceasta începe cu râvna pentru marele pot, am avut dintotdeauna credința că toți care vin și pleacă, nu va rămâne niciunul necheltuit. De rezultatul final e zero și când îs mulți și când nu-s, de ce să mă agit financiar? B. câștigă azi, pe lună, mai mult decât salariul meu pe juma de an. Sigur, eu muncesc pe mai nimic, nu-i greu să fie mai mult decât mine, dar am așa o liniște când aflu cu mult înainte de următorul salariu că-i la fel de lefter ca și mine. Nu, în borcănaș nu închid bilețelul pe care scrie ce bine că și tu ești făr de lăscaie, ci doar pe acela pe care am tipărit mărimea nu contează, a salariului zic.
CREȘTEAU CA FIUL ÎMPĂRATULUI VERDE, ÎNTR-O ZI CÂT ALȚII ÎN ȘAPTE
-Maria, hai! Repede!
- Ce să mai văz?! Am udat aseară iară grădina, nu-i nimic schimbat. Pământul ăsta nu mai e fertil, a fost abandonat prea mulți ani gunoaielor.
Și ce minune-mi fu dat să înregistrez. Crengile vișinilor, care-n ziua anterioară erau goale, de n-am prea știut să deosebesc la tăiere care-s uscate și care ba, erau doldora-n flori.
- Ce frumusețe, B.! Mă înfioară gândul că mâine se vor scutura toate petalele, te gândești că exact atât de scurtă ni-i viața? Când ne-am născut, am și murit puțin, apoi tot mai mult pân la de tot.
Pân la moarte însă, am izbutit să mai minunez de câteva ori: acum ud pământul searbăd, peste câteva ore frunzulițe, de chiar câțiva centimetri, au răsărit aliniate după cât de strâmb am plantat arpagicul.
IARĂ ȘEFU, CĂ-L SĂRII UN EPISOD
- Abia aștept să terminăm cu Timișoara. Cum va crește Băiețelul, poate chiar în zece ani, cum vom pleca de aci.
- Mi-ar părea tare rău să faceți asta! Dar vă mulțumesc că m-ați anunțat din vreme.
Da, șefu mă vede lângă el pân la pensie, pensia mea, că la a lui voi fi oale și ulcele.
*
Are două șorțuri, alea de șed ăl mai jos pe raft, cusute de mână cu flori și margini colorate. Imaginea unui bărbat de doi metri cu pestelca aceasta, ce-mi amintește de așternuturile din etamină cu modele portocalii și negre ale patului bunicii, mă înveselește instant. De teancul echipamentului curat este înalt, deci înfloratelor nu le va veni prea curând rândul la defilare, iau unul și-l agăț în cui, doar pentru bucuria de a mă ateriza rapid în casa de lut a copilăriei.
- Universule, știu că te-am zăpăcit cu răzgânditu demisiei de trei ori pe zi, dar îmi îngăduie să mai trudesc dulce o vreme! Și mulțumesc că mi-ai oferit răgaz pentru scriere Mozaic doar c-o zi de întârziere.
**
- Universule, știu că te-am zăpăcit cu răzgânditu demisiei de trei ori pe zi, dar îmi îngăduie să mai trudesc dulce o vreme! Și mulțumesc că mi-ai oferit răgaz pentru scriere Mozaic doar c-o zi de întârziere.
SUPEREROULE, AI NEVOIE DE AJUTOR?
În laborator pentru a asigura o temperatură cu puțin mai joasă decât cea din iad lucrăm cu toate ușile și ferestrele deschise. La un moment dat, pe colțul din curtea interioară, s-o ițit o mască, așa cam pe la juma de metru înălțime.
- Batman, te-ai rătăcit?! întreb amuzată.
Pe sub carton colorat în negru văz ochi scăldați imediat în lumină.
- Cum de ai stiut că sunt eu?! se aude o voce micuță sugrumată de emoție și încântare.
- Păi ești eroul meu preferat pentru că nu ai puteri de alea fantastice ca ăilalții.
O FLOARE PENTRU DOAMNA, SE POATE?!
Ajung acasă după cea mai grea săptămână din laboratorul ultimelor 5 luni, 8 zile lucrate din 8, cu cel puțin 14 ore pentru fiecare dintre ele. Pe prima masă flori. Eu le iubesc, dar acum nu mai am drumuri spre piață, iară B. nu are apucături d astea. Pe birouri iară crenguțe de liliac. Bunuțule, ce l-o apucat, ce trăznaie o făcut?!
- Maria, o adus Milorad lăcrămioare din grădina lui, o zis că-s special pentru tine. Florile de iorgovan, eu le-am rupt spre completare.
Milorad este domnul căruia, la începuturi, îi dăruiam toate prăjiturile căpătate la muncă. Deși a fost un mare sportiv, chiar de echipa națională la rugby, a apucat-o pe calea alcoolului, a suferit un accident care-l împiedică să lucre, dar se străduie să fie de folos pentru cei câțiva bănuți pe care-i cerșește. Este omul care adună și plimbă pubelele de gunoi pentru întreaga uliță. N-am primit niciodată flori de mărgăritar și întâmplarea am mutat-o deja în colecția selectă a celor câtorva gesturi florale sublime.
La mulți ani, tăti!
Relația abuzivă din copilărie nu are alinare și neiertarea mi-i povară, dar tot mi-i mare bucurie trăirea prezentă. Azi, de ziua ta, citii că tot ce nu vreau să fiu, sunt deja ș-am bocit cu năduf identificând cu liniuță mărturii ș-apoi am zâmbit descoperind că și dintre calitățile tale cele strașnice am căpătat. La mulți ani, tăti!
________
În arhivă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu