Cărțile zic să-l trăim pe Acum, momentul prezent, cu Bucurie. Trece repede și dus rămâne pe vecie. Dacă așa zic învățații, cine-s io să-i contrazic? Clipa aia de-o aștept cu garanția fericirii: marele pot câștigat la loto, patru copii, vacanța în Patagonia, propria cofetărie, cincizeci de kile, poate vor sosi la mine taman când îs în cimitir or nici atunci.
Prin colecțiile File de șomaj și Despre lucrurile simple mă strădui să-mi păstrez intacte câteva dintre emoțiile cele puternice. Nu întotdeauna am disponibilitatea de a le așterne-n cuvinte și atunci pier sub asaltul momentelor de le urmează.
Seria Mozaicul Bucuriei se vrea o paradă a Acum-urilor adunate-n lună, diluate de trecerea clipei, dar biruitoare în lupta cu episoadele cele negre or grele. Defilarea va avea loc pe fiecare cinci al lunii. Să ne fim Bucurie, dară!
NEMURITORII MURITORI
...viața este scurtă și, astfel, este un păcat să ne comportăm ca și cum am fi nemuritori...Ce gând minunat! Mulțumesc, Gaspar! Mulțumesc încă o dată, Crisa, pentru ineditul dar!
- Nu există prezent! Secunda în care am spus asta a murit deja.
- Te-nșeli, B., există un prezent continuu! Clipita care zici c-o murit, e deja în tine, tu nu mai ești cel anterior ei. Tot trecutul e prezent!
SĂPTĂMÂNA MEA DE LUCRU
LUNI
- Unul dintre torturile cu cele mai multe detalii, un Minecraft la care nu știam ce să admir mai întâi. Exact cum a zis F.: o ieșit mult mai frumos decât modelul care l-o inspirat.
MARȚI
- Un Panda schițat cu negru pe fond alb. Este de departe una dintre cele mai frumoase imagini de tort pe care o putea gândi cineva.
MIERCURI
- Cele 5 torturi, mostre pentru degustările de nuntă, le terminăm acum în două ore, ha! Ba avem timp să testăm și blaturi cu morcov, ananas și cocos.
JOI
- Nu-i cutremur, peticește un utilaj greu aleea, l-am văzut pe geam!
VINERI
- - F., fugi și asigură tortul celălalt, e cutremuuuur!
- Nu-i cutremur, peticește un utilaj greu aleea, l-am văzut pe geam!
VINERI
- 600 de pătrățele colorate, decupate cu linia la dimensiunea 1.5. Mi-o luat vro 4 ore tăiatu și vro două zile îndreptatu spatelui aplecat la nivelul de jos al blatului de lucru.
SÂMBĂTĂ
- Îmi imaginez ce strașnic ar fi să aterizez, la mama, c-un tort care să-i sărbătorească cei 40 de ani de căsnicie. Nimic trudit, doar alb, decorat cu macarons și verighete.
DUMINICĂ
- Îmi povestește Oma că cel mai spectaculos tort pe care l-a văzut vrodată a fost, cu șaptezeci de ani în urmă, la o nuntă în Ungaria. Era o vioară îmbrăcată în zahăr ars, atât de reală încât s-a trezit urlând: să n-o tăiem, e prea frumoasă!
- Sunt zile grozave la mine la muncă, abia aștept să ajung acolo în toate diminețile!
În fața mea un cuplu și un câine. Patrupedul are lăbuțele din spate ridicate în două manșoane ale unui cărucior cu două roți. Mă gândesc că le are rupte. După doi pași cățelul se oprește. E obosit. Bărbatul și femeia îl așteaptă senini să se repornească. După un metru se oprește iară. Și ei.
- M-a emoționat pân la lacrimi atenția stăpânilor pentru starea sa! Întâi căruciorul, apoi toate pauzele dese, o fi suferit un accident, B.?
- Îl știu de mulți ani, e paralizat pe jumătatea aceea de corp.
BUNĂ DIMINEAȚA, IUBITO!
PARTEA ÎNTÂI - PISICEȘTI
- Mau, mau-mau! Se aude de lângă mine în primele clipe ale trezirii. E B. care-l salută matinal pe Veve.
Din fața ușii i se răspunde într-o limbă asemănătoare:
- Maaauuuuuu!
N-aș fi crezut vrodată, în trecut, că un pisoi poate să-mi crească atâta bucurie. I-am găsit la SH o blăniță pentru culcuș atât de asemănătoare cu el încât trebuie să privesc atentă pentru a mă dumiri de e și el în coș or doar textila de 6 lei. Da, pentru mine cumpăr doar când este 2 lei, pentru el și păturica și lânica le-am luat cu câte 6 lei.
Fricile pe care le am că ne va abandona ca și fra-su nu-s pentru Mozaicu ăsta.
PARTEA A DOUA - CÂINEȘTI
Povesteam, într-una dintre filele trecute, că-n toate diminețile trec pe lângă o curte care are cușca patrupedului asemănătoare cu locuința cea mare a stăpânilor, inclusiv gardul este copia la scară mai mică. Câinele, pare o ea, are curtea plină cu jucării de pluș. Când trec pe trotuarul său îl văd de la un capăt cum se hodinește tolănit pe lângă casă. Întâi ridică nasul, apoi capul, în final e tot în picioare pentru ca în fracțiune de clipă să ajungă la gard. Are culoarea pandișpanului copt, nu l-am văzut niciodată murdar și cât durează traseul meu pe lângă el, poate 15 secunde, își scoate capul de câteva ori prin spațiile de la gard ca să-l mângâi. În diminețile în care porțile sunt larg deschise, pentru că abia ce o ieșit o mașină de acolo, trece pe lângă ele, făr să iasă, tot prin gard vine la alintat. Și oricât de mare mi-ar fi graba, mă opresc să-l ating și să-i vorbesc.
În toate trecerile am emoții: dacă nu mai vine, dacă mă ignoră, dacă nu-i mai simt freamătul de drag și nerăbdare.
MULȚUMESC-UL LUNII
Trofeul acesta este pentru doamna de la casa de schimb valutar care nu doar că mi-a dat înapoi cei două sute de lei pe care-i numărasem greșit în plus, ci mi-a și păstrat butașii de la Lidl pân m-am dumirit că i-am pierdut și pe unde.
IMAGINEA LUI FEBRUARIE
Rita, care se bucură de o iarnă, de chiar trei zile legate, mai lungă decât cele de câteva ore care fură pân la ea. O ajuns la 50 de kile, ceea ce dă Doamne și pentru unul dintre bipezii familiei!
_______
În arhivă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu