luni, 19 martie 2018

JOCUL LUI GERALD - STEPHEN KING



De ce astă carte
Am cumpărat-o pentru B. într-o comandă care,  pentru prima dată,  nu avea niciun titlu de pe lista mea de dorințe. Nici n-o să repet că Stephen King este unul dintre scriitorii preferați, aterizat în viața mea împreună cu B.,  pentru a nu se observa atât de evident că atunci când cumpăr cărți pentru alții în primul rând le iau pentru mine.  

Deși mi-am impus după Cimitirul animalelor ca următoarea lectură kingciană să fie  după sfârșirea a cel puțin zece volume ce aparțin altor autori, când a adus-o curierul și a întârziat autobuzul câteva minute, am devorat primele treizeci de pagini. Nu era să mă opresc doar pentru că mi-am promis altceva. Ș-apoi am citit deja cinci volume conforme interdicției ș-am mai început alte șase, aproape că n-am încălcat nicio regulă. 


**** JOCUL LUI GERALD
Jessie și Gerald, soț și soție de șapteșpe ani  împreună parcă, se află pentru câteva zile în cabana de vacanță pe care o au lângă un lac, într-o zonă  izolată, chiar o pădure sălbatică. Cu ce să se îndeletnicească acolo  cuplul într-o amiază de octombrie? Sex, da' nu d' ăla casnic, domol, ci sălbatic, cu încătușări, draci, laci! Care-i baiul, veți zice?!  Unul minor, voi răspunde, decât moare domnu. 

Ăst prim fapt se petrece repede, în primele pagini. În următoarele trei sute, Jessie, încă legată strașnic de pat cu două rânduri de obezi adevărate, deh, bărbat-su n-o găsit unele de jucărie, în chiloți dantelați doar, cu frigul d-afară, cu mortul din casă, nu-și mai poate stăpâni demonii interiori. Ș-are mulți, o căruță, căci a fost abuzată dublu incestuos în copilărie, e împreună de mulți ani cu un bărbat pe care-l detestă și cu care are relații sexuale ce-i provoacă silă, teren propice dară pentru adunarea de balauri de ăia uriași, demolatori. 

...a schimba trecutul e ca și cum ai încerca să ridici o casă adevărată, ținând-o de un colț, ca să cauți sub ea lucruri pierdute, uitate sau ascunse...
Este prima poveste pe care o citesc, dintre cele de-i aparțin lu' Regele Ștefănică, în care groaza nu mai este născută din fapte ce se petrec la tot pasul: o mână tăiată voit, o sechestrare brutală, fantome violente.   Jocul lui Gerald o ajuns la mine ca cea mai pașnică dintre scriituri, e drept că are în frunte eticheta thriller erotic, dar puțin spre deloc m-a interesat ce se va întâmpla cu Jessie: de va muri de sete, de spaimă ori pân la capăt va găsi calea de a se elibera. Deși fu tot cu părți ale corpului sfâșiate, prizonierat împotriva voinței și trecut bântuitor, ceea ce am citit fascinată fu traseul ăsta înnebunitor al gândurilor. Nu-i nevoie să apară un scelerat, mintea umană asigură o tortură la fel de intensă, pe alocuri chiar mai puternică. 


...Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele ce pot fi schimbate și înțelepciunea de a le putea deosebi. Amin... 

Despre steluțe
Nu am altă motivație decât aceea pe care o mărturisesc după fiecare nou roman citit al domnului King: pentru modul în care-mi tremură chiloții sufletul pe fiecare pagină în parte, pentru întrebările pe care mi le naște povestea, pentru capacitatea de a inventa noi frici și coșmaruri, pentru frumusețea și ineditul sfârșitului, pentru Bucuria lecturii făr de-ntreruperi. Dacă nu aș fi citit anul acesta Cimitirul animalelor, volumul de azi ar fi căpătat toate steluțele. Dar de la domnul King aștept întâi de toate sperietură, or asta a lipsit cu desăvârșire Jocului

În topul meu personal, de doar cinci volume citite, Jocul lui Gerald este pe locul patru. Revin repede cu un nou titlu de același autor, pe atât de repede pe cât mi-o lua să sfârșesc alte zece dale altora.    

  • Jocul lui Gerald / Stephen King, editura Nemira 2017, 317 pagini.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*            cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**          volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***         cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****        scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****      cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

________________
În 2018 am mai citit:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu