luni, 5 februarie 2018

CIMITIRUL ANIMALELOR - STEPHEN KING


De ce astă carte
Anu trecut, pe vremea asta, mă intersectam întâia dată în viață cu o scriere a domnului King. A fost atât de mare prima dragoste încât am  citit consecutiv trei dintre romanele sale. Pentru a nu întârzia lectura celorlalte cărți musai de citit în viața asta, am decis atunci să mă opresc la trei, dar abia am așteptat să înceapă un nou an pentru încă cinci. Îmi va crește substanțial numărul terminatelor în 2018 sub interdicția: ai voie la un nou volum semnat Stephen King doar când ai finalizat  zece ale altor autori, Mărie!

***** CIMITIRUL ANIMALELOR - STEPHEN KING
Doamne, cum scrie Kingu! Romanul ăsta n-o fi având cea mai spectaculoasă dintre teme, dar e atât de captivant din condei, că-s năucă. De nu mi-ar fi fost teamă, ca întotdeauna, că mă va bântui povestea în vise negre, probabil aș fi terminat cartea într-o noapte.  Așa o trebuit să mă mulțumesc cu cele câteva rânduri furate dimineții. 
...ce înseamnă moartea cu adevărat, ce înseamnă clipa în care orice durere încetează și încep amintirile frumoase. Nu este sfârșitul vieții, ci este sfârșitul durerii...
E un volum despre moarte, ca un manual cu instrucțiuni de utilizare a acesteia. O, da, subiectul meu preferat la unul dintre scriitorii mei dragi!  Fericireee! Am citit pe internet cât de dezamăgiți au fost iubitorii genului horror și de carte și de film. Nu-i cea mai sperioasă dintre scrierile autorului, dar pentru mine nu-i o condiție obligatorie asta cu stârnit groaza.  
Trecutul era un mâner de sicriu pe care îl prinzi și îl ridici, și pe care apoi îl lași din mână...
O familie se mută-ntr-un oraș nou, exact lângă un drum național pe care trec sute de camioane și în fața unui cimitir. Există doi copii, fată și băiat, în familia de care zic. Cimitirul animalelor din spatele casei este exact ce-i zice numele: un loc în care oamenii, mai ales copiii, își îngroapă animalele dragi, de la hamsteri pân la tauri, îs toate pe acolo, sub pământ. Doar că cimitirul ăsta, al indienilor Micmac,  are o putere care lipsește altor țintirimuri: poate învia mortul, dacă se respectă o serie specială de pași. Când B. m-o-ntrebat de-am ajuns cu povestea într-un punct anume, eram departe,  astfel am aflat mai repede o parte din subiect și am ghicit făr să greșesc finalul cărții. Asta nu a diminuat plăcerea lecturii cu niciun gram. Am așezat în text câteva cuvinte cheie: reînviere, camion, familie, animale de companie, mai mult nu aș dezvolta povestea căci poate vă iese-n cale cartea și să vă fie surpriza completă. 

Moartea este analizată pe îndelete, în mai multe spețe.  A fost o abordare captivantă pentru mine, iubitoarea de povești cu ăst personaj în rol principal. Și e o temă de gândire factuală interesantă: ce ai face de ai avea puterea lui: Lazăre, ieși afară!? Eu îs în faza în care i-aș lăsa pe toți morți, mă gândesc că le știe DD mai bine pe astea: cine, când. 

Steluțele Despre steluțe n-am nimic a adăuga. În topul scrierilor lui Stephen King, Cimitirul este pe locul trei după Misery și Shining. Pentru că am tremurat cu ea în mână în toate momentele în care am citit-o (nu am bocit și n-o voi reciti căci îs multe cărți pe drumul lecturilor din viitor) și pentru modul în care m-a ținut cu sufletul la gură pe parcursul celor 400 de pagini primește coronița. 
...credința înseamnă să accepți că legea gravitației nu trebuie demonstrată...
Din trei cărți pe anul ăsta, niciuna n-am jurizat-o conform principiilor de le am în minte. Poate-mi va ieși pasiența cu următoarea. Am trei începute. 

  • Cimitirul animalelor / Stephen King, editura Nemira 2003, traducere din limba engleză Ruxandra Toma, 415 pagini.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
*             cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**            volume cărora le-am citit toate paginile,  dar care nu mi-au  născut  niciun  zâmbet  or  emoție;  finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***           cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****         scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
*****       cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare,  care mă bântuie;  lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


________________
În 2018 am mai citit:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu