Mi-am cumpărat Anatomiștii în căutarea sufletului dintr-un anticariat online, prin primăvară. Citisem despre ea într-un interviu (ACESTA - îl recomand de sunteți pasionați, ca mine, de tema morții) acordat de un medic la ziar. M-am luat cu alte titluri și am uitat-o. După ce am terminat Conversațiile cu Dumnezeu (CCD) am căutat-o. Era musai lectura.
În CCD se definește sufletul ca fiind energia care înconjoară corpul fizic din cap pân la picioare, aura. Este o imagine foarte frumoasă în trilogie care descrie cât de ușor ni se intersectează sufletele cu cele ale oamenilor străini (or ba) ce ne sunt în preajmă. Parcă nu mai e exagerat a zice: mi-ai intrat în suflet. Și ce splendidă e ideea despre cei de nu-i suferim, dar care prin prezența lor fizică în apropierea noastră asigură îngemănarea sufletelor. Și tot acolo se vorbește despre cât de des sufletul ne părăsește în timpul vieții. De n-ar fi vorba că de cele mai multe ori o face când dormim, parcă iară n-ar fi exagerat a zice ești făr de suflet. Nu mai zic că de când am citit asta am devenit paranoică, dacă nu mi se mai întoarce sufletul la una dintre treziri, ca-n povestirile lui Murakami? Probabil c-aș muri, nimic grav deci! Și eu care credeam că am nevoie de multe ore de somn pentru că-s leneșă. Nu, îmi răsfăț sufletul oferindu-i posibilitatea să călătorească nesfârșit.
Am fost ușor dezamăgită citind într-una dintre declarațiile domnului Bălăceanu-Stolnici că Anatomiștii în căutarea sufletului, fiind publicată în perioada ateistă, nu este integral ce vroia a spune și că a completat teoria într-un volum nou tipărit postdecembrist.
Una dintre puținele cărți ale lui 2017 pe care nu am citit-o între două trenuri și cinci drumuri, ci în pat, sub plăpumi, în zilele cele ploioase. Nu fu o lectură facilă, scrisul este prea mic și decolorat pentru ochelarii mei care de multă vreme nu mai corespund, foile sunt îngălbenite. La toate astea se adaugă faptul că-i o carte cu mare încărcătură istorică și filosofică, perspectiva istoriei gîndirii. Nu știu la ce m-am așteptat, probabil la una polițistă. Stau niște unii la capetele morților, pun cătușe sufletului și apoi îl anchetează cu lumini puternice între ochi până recunoaște și țâța pe care-o supt-o.
Din fericire pentru slaba mea putere de concentrare pe astfel de lucrări științifice am nimerit un exemplar cu multe însemne de creion. Acolo am fost foarte atentă și tot din acele locuri mi-am luat citatele pentru blog.
Se pornește pe urmele sufletului în fiecare epocă cu precădere în sînul civilizațiilor mediteraneene și europene. Pe foarte scurt despre concepțiile privind organul/sistemul de organe care este suportul material al vieții psihice:
Antichitatea
- existența unui suflet, nemuritor, ce se separă de corp odată cu moartea și se integrează în lumea spirituală a zeilor.
- dacă a existat cumva o doctrină privind localizarea sufletului în corp aceasta nu ar fi putut implica decît cordul și ficatul.
- Pitagora: sufletul este de natură cosmică, localizat în spațiile siderale, în corpurile cerești de unde vine și unde se reîntoarce după moartea corpului (moarte prin care sufletul se eliberează).
- toți erau supuși îngrădirii redutabile impusă de destin.
Evul mediu
- se desfășoară o impresionantă reactualizare a concepțiilor și practicilor magice bazate pe modele mistice și pe proceduri în care găsim elemente de superstiție împletite cu șarlatanisme.
- o anatomie a sufletului nu numai că nu era necesară, dar apărea ca o aberație.
- o discuție despre suflet și eventuala sa localizare în corp începea să capete iz de erezie.
Renașterea
- anatomiștii renascentiști au îmbunătățit descrierea inimii, considerată în continuare (potrivit concepției aristoteliene) drept sediul unde se desfășoară dinamica spiritelor vitale.
- multe din detaliile anatomiei macroscopice a sistemului nervos sînt cunoscute și denumite din acea epocă.
Perioada barocă
- mitul unui creier gelatinos, fără structură, este complet "eradicat" din știință.
- întreg modelul anatomic al suportului sufletului, elaborat de antichitate și cizelat de evul mediu, a fost demontat.
- arterele nu mai conduc spirite sau principii vitale, ci doar sânge.
- oamenii de știință vor lăsa sufletul divin în seama teologiei și se vor ocupa doar de sufletul animal, putînd astfel să plaseze fără riscuri activitatea psihică pe un substrat material neurofiziologic.
- D. Cantemir a definit omul ca o ființă rațională și liberă a cărui demnitate nu e determinată de considerațiuni de ordin teologic.
Iluminismul
- domnia rațiunii se instalează definitiv.
- sufletul, privit drept energizator și coordonator al corpului, este unic și nu dublu, însă își desfășoară activitatea în două planuri: unul se referă la toate mișcările, acțiunile și deciziile conștiente; celălalt la cele inconștiente.
- sufletul are toate capabilitățile de la sine și nu ca rezultat al unei învățări.
Perioada romantică
- anatomia sufletului se perfectează.
- definitiva desacralizare a științei despre suflet și studiul operațional și existențial al psihismului uman.
Epoca victoriană
- în ceea ce privește sufletul se desăvîrșește descrierea macroscopică a encefalului și în special a scoarței cerebrale.
- întreaga activitate psihică este, pentru prima dată, explicată sub forma unui reflex. La nivelul reflexelor psihice se recunoaște existența unui proces decizional (libertatea voinței).
Epoca contemporană (I) - intervalul cuprins între începutul secolului XX și sfârșitul celui de al doilea Război Mondial
- întreaga masă encefalică participă la realizarea vieții psihice.
- teoria reflectării consideră sistemul nervos uman - așa cum l-a analizat și descris știința - drept suportul vieții psihice a omului.
Epoca contemporană (II)
- funcțiunile psihice propriu-zise nu pot fi localizate decît într-o formă difuză, generalizată.
- viața psihică depinde de activitatea și echilibrul reciproc al unor subsisteme biochimice de neuroni.
- legile care guverrnează viața psihică au un caracter statistic sau probabilistic.
- sistemul anatomic, care suportă viața psihică, este constituit din creier și de sistemul circulator. Chiar includerea ficatului în acest sistem nu mai apare atât de aberantă.
Pe când citeam eram dezamăgită că nu-i o scriere despre sufletul pe care-l știam eu din interviul lui Neale Donald Walsch (tema mea de interes). Acum, după ultima pagină, am priceput că-i o lucrare impresionantă, deci fascinantă pentru domeniul ei: istoria anatomiei umane cu accente pe evoluția cercetărilor ce privesc sistemul circulator, dar mai ales sistemul nervos. Deși e definit sufletul ca suma stărilor emoționale și despre lăcașul emoțiilor fu lucrarea, tot cred că-i nedrept titlul, minunat, dar nepotrivit. În ăst context al emoțiilor, nu mai înțeleg comentariul autorului privind cenzura ateistă.
Amuș c-am dus pân la ultima filă lectura acestei lucrări, știu că nu există carte pe lume pe care să n-o pot citi pân la capăt. E timpu s-o termin pe aia cu 800 de pagini și cinci kile începută anu trecut.
Posibilitatea existenței unor suflete extraterestre nu este exclusă, dat fiind dimensiunile cosmosului. Probabilitatea însă ca ele să apară pe un suport material identic ca cel al inteligenței terestre este foarte mică... pag. 212
- Anatomiștii în căutarea sufletului de C. Bălăceanu-Stolnici publicată de editura Albatros în 1981 / 318 pagini.
_______________________
Am mai citit în 2017:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (vol. 1) - Marin Preda
- Jurnal intim (vol. 2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
- Pobby și Dingan - Ben Rice
- Einstein - Francoise Balibar
- Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți - Salman Rushdie
- Sărutul dinaintea morții - Ira Levin
- Viața și Opera - Cristian Tudor Popescu
- Galaad - Marilynne Robinson
- Roșu ucigaș - Jerden Brouwers
- Golem - Gustav Meyrink
- Noi - Evgheni Zamiatin
- Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc
- O vară la țară - J.L. Carr
- Șoimul rătăcitor - O poveste de dragoste - Glenway Wescott
- Studii despre iubire - Jose Ortega Y Gasset
- Ură, prietenie, dragoste, căsătorie - Alice Munro
- 1Q84 (vol. 1) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 2) - Haruki Murakami
- 1Q84 (vol. 3) - Haruki Murakami
- Copila de zăpadă - Eowyn Ivey
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 1) - Neale Donald Walsch
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 2) - Neale Donald Walsch
- Viața ca o pradă - Marin Preda
- Conversații cu Dumnezeu (vol. 3) - Neale Donald Walsch
- Întâlnirea din pământuri - Marin Preda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu