joi, 16 decembrie 2010

Film O iubire fără de şfârşit




















What Dreams May Come (1998), filmul acesta tradus, în versiunea văzută de mine, prin “Dincolo de vise” este de nota 10.
Pentru mine, devoratoarea de poveşti cu iubire, degrabă văzătoarea de drame, acest fim a fost o minune în imagini şi sunet. “Ce pot deveni visele” este cu siguranţă pelicula în care Robbin Williams îşi desăvârşeşte talentul, spun asta deşi, la fiecare nou film în care-l privesc, simt asta. Filmul acesta construit ca o poveste cu a fost odată  este răvăşitor!

Au fost odată două bărci pe un lac. Pe una dintre ele ne întâmpină un prinţ (Robin Williams- pediatrul Chris Nielsen) revenit din tolănire, poziţia de până atunci pentru a privi mai bine cerul şi cu mâinile şi cu picioarele, pe cealaltă o prinţesă (Annabella Sciorra - pictoriţa Annie Collins) cu părul curgându-i valuri, valuri. ’’Unde este Elveţia ?’’ întreabă domniţa ‘’Mergi în direcţia aceea până miroase a bani şi calci in ciocolată !’’ răspunde tânărul. Apoi, în secunde privim nunta de basm, pe repede înainte şi un mic dejun al familiei intregite cu 2 adolescenţi – Marie şi Ian. Şi începe liniştea, după fuga aceasta cu uitat de respirat. S-a terminat genericul filmului, ştim personajele, am primit în frânturi de secundă iubirea purtată printre un picnic de început cunoaşterea, o biserică şi nunta, o după amiază răcorită cu furtunu’ şi un mic dejun cu timpi negociaţi de impreună.

Un accident rapid şi moartea celor 2 şcolari distruge ceea ce părea a fi începutul lui şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Aceasta este drama, completată peste alte câteva secunde de o altă moarte şi de încă una.









Filmul are multe imagini speciale, chiar de poveste, dar prin fantasticul acestora este foarte real. Flori adevărate din vopseaua pentru tablouri? Nimic nefiresc! Păsări mov, umblat pe apă, oameni zburători?! Desigur!” Gândul este real, materia este o iluzie!”- i se explică lui Chris de către misionarul adunător de suflete rătăcite (Cuba Gooding Jr.).


 Lupta lui Chris cu acceptarea noii condiţii este de nepovestit.
 Actorul 
acesta are-n priviri toată povestea. Furia morţii despărţitoare, tandreţea infinită faţă de copii (proprii sau pacienţi), disperarea neputinţei de a-şi însoţi femeia în durere, toate acestea se citesc pe chipul lui Robin Williams şi-n culoarea ochilor de verde crud, albastru hipnotizator or gri năuc.


Am încercat să nu dezvălui multe imagini, deşi le am pe toate încă pe retină, iadul apocaliptic, peisajele
paradisiace, lupta pentru viaţă şi muzica e imagine în filmul acesta! “Iadul e modul fiecăruia de a-si trăi viaţa” ne luminează tot salvatorul de suflete, grea misiune!

Octavian Paler gândea că toate cuvintele aruncate fără rost rătăcesc în eter la infinit, povestea aceasta este despre împlinirea finală taman a acestor vorbe. Mai este despre suflete pereche, despre iubirea care-l depăşeşte cu mult pe acel până moartea ne va despărţi, despre iubirea şi infinită şi eternă şi REALĂ, eu cred !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu